Catre magazinul online

Stiati ca lacramioara intareste activitatea cardiaca?

22 Ianuarie 2015
Stiati ca lacramioara intareste activitatea cardiaca?

Florile extraordinar de gingașe și elegante se folosesc în parfumerie, iar din convallatoxina pură extrasă din plantă se prepară soluții injectabile pentru tratarea insuficienței cardiace. Convallaria este splendidă în buchetele de mireasă, foarte râvnită în ultimul timp.

Recoltare: Părțile aeriene (Convallariae herba) se recoltează în timpul înfloritului, numai pe timp uscat. Florile (Convallariae flos) se recoltează când jumătate din florile inflorescenței se mai află încă nedeschise. Frunzele se usucă exclusiv pe cale artificială, la 60-100 grade Celsius.

Pentru tratarea afecțiunilor cardiace:

a) infuzie din 3-5 g pulbere plantă la o cană (250 ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară . Se bea în 4 reprize în cursul unei zile.

b) tinctură din suc de plantă obținut din 100 g părți aeriene, 18 ml alcool de 90 grade, 15 g glicerină. Se completează cu apă distilată până la 100 ml. Se iau 30-40 picături în 2-5 reprize pe zi.

Pentru tratarea migrenelor de natură nervoasă, nevralgiilor, amețelilor și ca diuretic: tinctură din 4 părți flori și 12 părți alcool de 90 grade. Se lasă la macerat14 zile, agitându-se sticla zilnic pentru omogenizare. Se strecoară. Se iau de 3 ori pe zi câte 10 picături (cu prudență).

Pentru tratarea durerilor de cap, nevralgiilor: macerat, flori în oțet de vin. Se lasă timp de 8-10 zile. Se păstrează în sticle bine închise. Soluția obținută se miroase, trăgându-se în fosele nazale, prin inspirație, emanațiile din sticlă, atunci când este neapărată nevoie.

Sub control medical, în cure interdigitalice, sau ca urgență a unui tonic cardiac: pulbere plantă, se iau 2-6 g pe zi după prescripția medicului. Atenție! Supradozările sunt toxice. Crește ritmul cardiac, scade tensiunea arterială, apar aritmii, tulburări respiratorii de origine cardiacă, apoi stop cardiac.

Sursă:Constantin Pârvu, Universul plantelor, ed. Enciclopedică, Bucuresti, 1997, pg 319