Genul Thuja (popular Tuia) face parte din familia Cupressaceae şi cuprinde cinci specii de arbori şi arbuşti, două native din America de Nord şi trei din Asia de Est.
Tuia este o plantă perenă, devine foarte răspândită în parcuri şi gradini, datorită decorului verde în permanenţă pe care îl creează. Preferă solul uşor acid, bine drenat. Creşte în grupuri sau solitară.
În amenajarea spațiului verde se folosesc majoritar următoarele specii de tuia:
1. Thuja occidentalis (Tuia obișnuită) este un arbore de talie înaltă (10 – 15 m).Se recunoaște prin coroana ovoidal-piramidală, alungită cu ramuri scurte, mai mult sau mai puţin orizontale. Frunzele sunt solzoase, verde pe faţa superioară şi verde deschis pe partea inferioară.
În cultură se întâlnesc diferite tipuri de Tuia occidentalis (varietăţi): Fastigiata, Smaralg, Rheingold, Warreana lutea, Brabant, etc.
> Thuja Fastigiata (Tuia occidentală “Fastigiata“)– arbust subţire columnar, chiar fără tundere îşi păstrează forma piramidală. Frunzele solzoase, moi, culoarea variază de la verde închis la verde deschis.
> Thuja Smaragd (Tuia occidentală “Smaragd”)– conifer cu o înălţime cuprinsă între 5 şi 10 metri. Creşterea este lentă spre medie. Formează o coroană bogată şi compactă cu aspect piramidal. Frunzele au o formă aciculară, aplatizată cu aspect solziform.
Pe lângă varietăţile de talie mare există şi varietăţi cu port mic şi sferic: Globosa, Danica, Golden Globe, Little Champion, etc.
> Thuja Globosa (Tuia occidentală globulară) – arbust sub formă globulară, ramuri scurte, cu creşteri dispuse lateral (1,3 -2 m). Iarna se face maroniu-verzui.
> Thuja Danica (Tuia globulos verde) - arbust ce ajunge până la 1 metru, culoare verde închis, coroană compactă, frunzele cresc vertical. Preferă zonele parţial însorite.
2. Thuja orientalis (Tuia arborele vieții) cuprinde arbori de 8 – 10 m, rareori arbuşti, cu coroană compactă, cu ramuri ascendente şi ramificate la bază. Lujerii sunt dispuşi în planuri verticale, pe ambele feţe verzi.
Thuja orientalis este apreciată pentru urmăroarele varietăți: Pyramidalis aurea, Aurea, Juniperoides, Aurea nana, etc.
> Pyramidalis aurea (Tuia piramidală aurie) – plantă cu frunze de culoare verde deschis, dispuse în straturi verticale, la maturitate se fac galben sau galben-auriu, iarna spre roşu. Arbore cu creştere lentă, cu lungime cuprinsă între 2 – 4 m şi lăţime cuprinsă între 0,5 – 1, 5 m. Rezistă foarte bine în soare sau soare parţial. Iarna suportă temperaturi de până la – 27 grade Celsius.
> Aurea nana (Tuia aurie pitică) – arbust conifer pitic de formă ovoidală. Are o creştere lentă, creşte doar 5-6 cm în înălţime într-un an. Culoarea e verde-aurie, iarna se schimbă în nuanţe de bronz.
Cel mai indicat este să se planteze în semiumbră. Nu este o plantă pretenţioasă la sol, însă preferă solurile argiloase, umede şi drenate. Suportă bine temperaturile scăzute, iar iarna este indicată legarea ramurilor pentru a proteja planta de cantitatea mare de zăpadă şi a evita ruperea crengilor.
3. Thuja plicata (Tuia gigantică) este un conifer cu creștere lentă, originar din America de Nord. Acest conifer de grădinăeste foarte decorativ, având o coroană densă de formă piramidală și se pretează foarte bine oricărui peisaj, putând fi plantat fie solitar fie în combinație cu alte plante decorative. Planta își schimbă culoarea în toamnă, când temperatura scade sub 5º Celsius, căpătând o nuanță de galben strălucitor. Poate atinge înălțimea de 5 metri și poate fi tăiat pentru a-i oferi forma dorită. Thuja plicată este un conifer fără probleme care odată înrădăcinat în sol nu are nevoie de prea multă întreținere. Este foarte rezistent la poluare putând fi plantat și în zonele urbane. Tuia pliată (plicata) este ideală pentru sădirea pe alei, crearea gardurilor vii sau pentru plantarea solitară.
Sfaturi utile pentru îngrijirea plantelor de Thuja (Tuia)
Speciile de tuia sunt rezistente la factorii de mediu şi la boli. Totuşi, pentru o dezvoltare optimă trebuie să ţinem cont de cateva sfaturi utile.
Seceta – plantele au o rădăcină superficială şi au nevoie de o cantitate mare de apă pe perioada de secetă. În aceste perioade trebuie asigurată umiditatea atmosferică şi umiditatea din sol.
În cazul în care plantele nu primesc suficientă apă, se usucă de la exterior spre interior şi din partea superioară spre bază.
Surplusul de apă – o cantitate prea mare de apă duce la asfixierea rădăcinilor şi chiar la putrezirea acestora. Pentru evitarea acestor probleme se asigură un drenaj bun şi se poate folosi un surplus de turbă.
Urina animalelor – aciditatea urinei determină arsuri majore la nivelul frunzelor şi chiar pierderea plantei în unele cazuri.
Boli întâlnite la Thuja. Bolile pot apărea din mai multe motive: plantare necorespunzătoare, perioada nepotrivită de plantare, probleme cu solul, distanţa prea mică între plante, umiditate excesivă a solului, variaţii mari de temperatură, administrarea incorectă a îngrămintelor, etc.
1. Necroza ramurilor – Berckman’T Blight – brunificarea ramurilor tinere şi trecerea treptată la cele mature. Combaterea se realizează cu produse pe bază de cupru , marcazeb, etc.
2. Uscarea ramurilor – Cercospora Needle Blight – îngălbenirea ramurilor bătrâne în prima fază şi extinderea la cele mature. Boala deputează de la trunchi spre vârful ramurilor. Acele se fac maro şi cad pe sol.
3. Uscarea de tip kebatina – Kebatina Tip Blight – ramurile din anul precedent se îngălbenesc şi în timp devin maro-închis. Ciuperca se recunoaşte prin punctele negre de pe rămurelele uscate.
În general, pentru prevenirea şi combaterea problemelor provocate de boli şi dăunători se apeleză la specialiştii din domeniul fito-sanitari. Un tratament sau o lucrare efectuată necorespunzător poate duce chiar la pierderea plantei.
Pe site-ul nostru găsiți e o categorie specială de plante de gradină şi conifere de unde puteți comanda online, cu livrare la domiciliu în toată ţara.
